Cu talc si dichis

Top Hat, 1935, Fred Astaire&Ginger Rogers

M-am surprins gandindu-ma in timpul filmului, la faptul ca nici makr cea mai in varsta dintre bunicile mele nu era inca in viata atunci cand filmul a fost lansat.De aici ar decurge multe comparatii total nepotrivite pt scopul a ceea ce vreau eu  de fapt sa transmit aici.

Asadar, filmul este unul mai mult decat potrivit de vizionat in perioada aceasta a anului, sau pur si simplu se potriveste cu starea mea de spirit.De basm , asa va zic! 

Actorii chiar au momente in care iti transmit emotii prin privire, ceea ce e lucru rar in cinematografia noului mileniu, si mai apreciabil este faptul ca li sa-a dat ragaz sa faca asta.

Domnul Fred Astaire spune la un moment dat( ca si Camil Petrescu, in “Ultima Noapte de Dragoste Intaia noapte de razboi”- sa fie oare o moda a epocii?!?:) ), “Everything it’s fair in love and war.But this it’s a revoltion!”:).Fermecatoare scena!:)

Incerc, sincer va marturisesc, sa fac abstractie de contextul istoric, politic <etc> al vremii, si mai ales de retinerile mele “contextuale”(dar asta este alta poveste),  sa ma bucur de asta pelicula.

Oamenii zambesc tot timpul filmului, si danseaza(cu tact si pricepere), si singura lor grija este dragostea, cum numai in povestile cu zane bune si fishori de imparati intalnesti,(intr-o dimensiune aristocratico-capitalista…inca nu am elucidat).Am avut senzatia de acasa privind acest film, de dupa-amiaza linistita filtrata prin jaluzele. Foarte iscusit filmul in crearea de ambient, ca tot veni vorba!:)

Desigur, exista si itze descusute, precum momentele actiunii care nu stiu cat de bine argumentate sunt, dar ce conteaza, craiilor sa le fie bine!Nabadai si buclucuri nevinovate!:)

Ca sa punem sigiliul, o adevarata poveste FRUMOASA!:)