“De ce se urca, oare pisicile in copaci din care nu mai pot apoi sa coboare?Si de ce apoi altele sar jos, pe asfalt de la etajul trei sau patru?
Unele vor sa fie libere si devin vagabonde.Celorlalte le place sa fie salvate de pompieri.
- Ce vrti sa spuneti cu asta?
- Exista pisici si pisici.”
“Trupul este ca un instrument care produce muzica, doar atunci cand este folosit ca trup; in senzualitate, ca trup.
Sfintenia sau extazul religios nu sunt atinse dacat intr-un tringhi: corp-viata, minte-viata, suflet-viata.
Mereu o orchestra si ,asa cum muzica trece prin ziduri, la fel senzualitatea trece prin corp si atinge extazul dincolo de formele morale, in dragostea de orice fel.La orchestra se ajunge printr-o plenitudine ce se ridica pana la Dumnezeu, in timp se solistul vorbeste propriul suflet.
Extaz.Il simt acum pentru ca ratele mele schioape danseaza.Invalizii mei canta.”
(Incest, Anais Nin.Humanitas.2004)
“E vorba de Printesa Zambilelor, Hyacinta, care a iesit la plimbare decoltata pana in locul unde incepe la musetel roata galbuie, cu pantofi de catifea si cu rochie de asa paienjenis de matase, incat parea unsa zana cu sticla de margaritar, topita in lacrimi de scarliontzi de vita de vie.Trebuia sa iasa la plimbare ,fiindca o zi frumoasa ca aceea in care s-a gatit de sarbatoare, trebuia ftolosita.
Ce s-a intamplat insa, ca din senin de porni o ploaie mare, a turna cu galeata, de parca-ar fi urcat raurile in cer, ca sa isi dea drumul peste oameni.S-au topit podoabele, s-au topit fustele cate una, si Printesa trebui sa fuga acasa in izmenute si ciorapi, innotand in noroaie.Broastele, razand in hohote, se tineau de-a busile, ca niste sugari ai Pamantului, dupa Hyacinta.
Era inati april.”(Tudor Arghezi)
