Mirosul fixativului pricopsit mi-a adus aminte in creierii diminetii de gemul de caise pe care il mancam dimineata la Predeal. Ochii tiviti de somn, au vazut in oglinda diminetii drumul de dimneata mohorata cu burnita cetoasa, si caldura incaperii cu orez cu lapte. In Metrou un gurmand mirosea a amandina. Oamenii au mirosurile lor, dar oare cum ar fi sa mirosi mereu a amanadina? Ti se face oare greata?
fix!
Comentariu prin jocktherock — mai 16, 2009 @ 5:14 am
Ce bine că avem atâtea mirosuri!…azi a transpiraţie, mâine a …amandină;
aveam şi altceva de zis, cu rimă, da’ ca să rămân în temă m-am abţinut…:)
Comentariu prin almanahe — mai 28, 2009 @ 1:43 pm
ei, hai tu! si ti-o fi nu stiu cum sa imi spui…mai ales in rima! haide sa fim neo!
Comentariu prin mitiaa — iunie 2, 2009 @ 11:24 am
Sunt tare curioasa ce senzatie e sa mananci gem de caise la Predeal. Voi incerca!
Comentariu prin Castelul Viselor — iulie 28, 2009 @ 6:11 pm
Nu stiu cat de suprarealist este…:) dar eu sigur l’am madlenizat…si da …am o slabiciune pentru caise in orice forma…:D! Insanu se intampla nimic rau daca incerca-vei!:)
Comentariu prin mitiaa — august 4, 2009 @ 7:15 am