Top Hat, 1935, Fred Astaire&Ginger Rogers
M-am surprins gandindu-ma in timpul filmului, la faptul ca nici makr cea mai in varsta dintre bunicile mele nu era inca in viata atunci cand filmul a fost lansat.De aici ar decurge multe comparatii total nepotrivite pt scopul a ceea ce vreau eu de fapt sa transmit aici.
Asadar, filmul este unul mai mult decat potrivit de vizionat in perioada aceasta a anului, sau pur si simplu se potriveste cu starea mea de spirit.De basm , asa va zic!
Actorii chiar au momente in care iti transmit emotii prin privire, ceea ce e lucru rar in cinematografia noului mileniu, si mai apreciabil este faptul ca li sa-a dat ragaz sa faca asta.
Domnul Fred Astaire spune la un moment dat( ca si Camil Petrescu, in “Ultima Noapte de Dragoste Intaia noapte de razboi”- sa fie oare o moda a epocii?!?:) ), “Everything it’s fair in love and war.But this it’s a revoltion!”:).Fermecatoare scena!:)
Incerc, sincer va marturisesc, sa fac abstractie de contextul istoric, politic <etc> al vremii, si mai ales de retinerile mele “contextuale”(dar asta este alta poveste), sa ma bucur de asta pelicula.
Oamenii zambesc tot timpul filmului, si danseaza(cu tact si pricepere), si singura lor grija este dragostea, cum numai in povestile cu zane bune si fishori de imparati intalnesti,(intr-o dimensiune aristocratico-capitalista…inca nu am elucidat).Am avut senzatia de acasa privind acest film, de dupa-amiaza linistita filtrata prin jaluzele. Foarte iscusit filmul in crearea de ambient, ca tot veni vorba!:)
Desigur, exista si itze descusute, precum momentele actiunii care nu stiu cat de bine argumentate sunt, dar ce conteaza, craiilor sa le fie bine!Nabadai si buclucuri nevinovate!:)
Ca sa punem sigiliul, o adevarata poveste FRUMOASA!:)
Ne me quitte pas
Il faut oublier
Tout peut s’oublier
Qui s’enfuit déjà
Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
A savoir comment
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois
A coups de pourquoi
Le cœur du bonheur
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Moi je t’offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Où il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu’après ma mort
Pour couvrir ton corps
D’or et de lumière
Je ferai un domaine
Où l’amour sera roi
Où l’amour sera loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Je t’inventerai
Des mots insensés
Que tu comprendras
Je te parlerai
De ces amants-là
Qui ont vu deux fois
Leurs cœurs s’embraser
Je te raconterai
L’histoire de ce roi
Mort de n’avoir pas
Pu te rencontrer
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
On a vu souvent
Rejaillir le feu
D’un ancien volcan
Qu’on croyait trop vieux
Il est paraît-il
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu’un meilleur avril
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
Le rouge et le noir
Ne s’épousent-ils pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Je ne vais plus pleurer
Je ne vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t’écouter
Chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L’ombre de ton ombre
L’ombre de ta main
L’ombre de ton chien
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas.
“De ce se urca, oare pisicile in copaci din care nu mai pot apoi sa coboare?Si de ce apoi altele sar jos, pe asfalt de la etajul trei sau patru?
Unele vor sa fie libere si devin vagabonde.Celorlalte le place sa fie salvate de pompieri.
- Ce vrti sa spuneti cu asta?
- Exista pisici si pisici.”
Ninge brusc intre dimensiun!i
“Imi spun fara sa bravez pe nimeni si, mai ales, fara sa bravez pe mine insu(ah)mi, ca nu vom plati vreodata destul de scump dreptul de a fi singuri, fara jumatati de amintiri, fara jumatati de afectiuni, fara jumatati de adevaruri.”(Mihail Sebastian - De doua mii de ani)
Printre atatea cutii , mai mari, mai mici , mai medii, mai potrivite, mai rotunde, mai ovale, mai colorate, mai transparente… de cadouri, sau nu neaparat, cu funde imense, tarate pe trotuare, in autobuze…in fata spitalului, o cutie de Love Plus epuizata!
Ce poate sa fie mai frumos?Oamenii nu au uitat sa se iubeasca!
Simt cum ceva mi s-a rupt in oasele tale/Simt cum ceva mi s-a rupt in apele tale/Caut orase noi sa-mi verific prudenta/Ma bucur de clipele tale, imi verific esenta/Simt cum ceva mi s-a rupt in oasele tale/Simt cum ceva mi s-a rupt in apele tale/Caut orase noi sa-mi verific prudenta/Te iubesc, te iubesc, ma retrag, imi verific absenta/Simt cum ceva mi s-a rupt in oasele tale/Simt cum ceva mi s-a rupt in apele tale/Caut orase noi sa-mi verific prudenta/Ma bucur de clipele tale, imi verific esenta.
“Trupul este ca un instrument care produce muzica, doar atunci cand este folosit ca trup; in senzualitate, ca trup.
Sfintenia sau extazul religios nu sunt atinse dacat intr-un tringhi: corp-viata, minte-viata, suflet-viata.
Mereu o orchestra si ,asa cum muzica trece prin ziduri, la fel senzualitatea trece prin corp si atinge extazul dincolo de formele morale, in dragostea de orice fel.La orchestra se ajunge printr-o plenitudine ce se ridica pana la Dumnezeu, in timp se solistul vorbeste propriul suflet.
Extaz.Il simt acum pentru ca ratele mele schioape danseaza.Invalizii mei canta.”
(Incest, Anais Nin.Humanitas.2004)